La Vidraru. În mijlocul naturii.

De multe ori, ne dorim ca finalul de săptămână să fie îmbibat de liniștea aia care, parcă, îți provoacă țiuit în urechi. Și de peisaje care îți induc o stare de beatitudine, până la reverie. Iar pentru o astfel de senzație, se recomandă camparea în inima naturii!

Despre acest tip de weekend povestește Șerpașul, de această dată.

Traseul recomandat este unul extrem de ușor de parcurs și deloc lung, cam 650 km, ceea ce face să rămână timp berechet pentru distracția propusă la destinație: plimbare cu caiacul pe Lacul Vidraru. Camparea, tot la Vidraru, asigură liniștea promisă și priveliștea de poveste. Mașina potrivită unui astfel de plan este, fără îndoială, Volkswagen Multivan, modelul cu o tradiție greu de egalat, atunci când vine vorba despre road trips și evadări în natură.

Startul.

Toată familia era pregătită pentru acestă tură inedită cu Multivan‑ul și caiacul, doar că și eu, și Ioana, și Yannis am întârziat vineri; unii cu școala, alții cu biroul…
De aceea, startul pe acest nou traseu s‑a făcut în cea mai mare grabă. Am adunat repede bagajele, am montat suporții de caiac (i‑am luat de la Menabo; foarte buni, ușor și rapid de montat), am pus caiacul pe mașină și l‑am legat temeinic cu chingile de suporți. Am pus repede și cutia de bagaje, în care au încăput toate accesoriile de camping.

Ne‑am urcat în grabă în Multivan, ne‑am împărțit responsabilitățile și am pornit la drum. Eu am luat în primire volanul, Ioana a fost responsabilă cu track‑ul de navigație și Yannis cu entertainment‑ul, muzica de drum.

Am stat un pic cu stres pentru că nu știam cum se comportă caiacul pe mașină, la drum lung și cu ceva viteză, însă nu am avut niciun fel de problemă cu el, nici la dus, nici la întors.


Conacul lui Maldăr.

Vezi locul pe hartă

La prima noastră destinație am ajuns destul de târziu vineri seara, întrucât plecasem cu mare întârziere din București. Așa că ne‑am cazat repede și ne‑am și culcat, pentru că era deja ora 23:30.

Așezat aproape de Horezu (Vâlcea), Conacul lui Maldăr este o veche culă oltenească, ce păstrează intacte toate detaliile de arhitectură ale acestui tip de așezare: zidurile groase, exteriorul văruit în alb maiestuos, turnul înalt și scările interioare, ieșirile “de taină” și, mai ales, cerdacul cu arcade.

Cu un istoric de peste trei secole, culele erau inițial locuințe boierești fortificate, construite pentru apărarea de invaziile turcești. Cât despre legenda Căpitanului Maldăr, al cărui nume a fost dat conacului, vă lăsăm pe voi să o descoperiți, atunci când vă veți hotărî să vizitați aceste locuri.

Dacă vă plac culele, foarte aproape de conac, se mai pot vizita câteva.

De dimineață am luat micul dejun în curtea conacului, într‑un cadru cu arome boierești.
Am verificat caiacul, singurul nostru factor de îngrijorare în acest road trip, iar apoi ne‑am așternut, din nou, la drum.


Mănăstirea Dintr‑un Lemn.

Vezi locul pe hartă

Până la destinația finală, Lacul Vidraru, am ocolit un pic pe la Mănăstirea Dintr‑un Lemn, care se află lângă localitatea Dezrobiți, la 25 de km de Râmnicu Vâlcea.

Are o poveste extrem frumoasă, fiind un loc deosebit, cu multă încărcătură spirituală. Cea mai veche mărturie despre apariția acestui lăcaș, construit la margine de pădure seculară, vine din însemnările călătorului pe meleagurile Țărilor Române, diaconul arab creștin Paul de Alep. Acesta istorisește că, pe la 1653-1658, un călugăr a găsit într‑o scorbură a unui stejar icoana Maicii Domnului. Și că s‑a auzit o voce care l‑a îndemnat pe călugăr să construiască în acel loc o biserică, din acel stejar secular.


Muzeul Satului Vâlcean.

Vezi locul pe hartă

Multă lume din partea locului ne‑a recomandat să vizităm Muzeul Satului Vâlcean. Așa că, fiind chiar pe lângă drumul nostru, am oprit și aici. Este foarte întins și bine conservat. Gazda muzeului ne‑a povestit că majoritatea exponatelor au o vechime considerabilă; cele mai multe sunt aduse înainte de 1989. Școala primară, pe care o vei găsi chiar în inima satului, te trimite direct în amintirile din copilaria lui Creangă.

Nu rata această oprire! Vei vedea foarte multe case tradiționale presărate pe aleea principală. În atelierele meșteșugărești, poți descoperi arta olăritului, a dulgheritului sau a prelucrării părului de capră. Cu siguranță, vei pleca de acolo îndrăgostit de tradițiile locului și vrăjit de frumusețea artei populare vâlcene.


Campare lângă Lacul Vidraru.

Vezi locul pe hartă

După ce am parcurs așa numita “autostradă a lui Ceaușescu”, am ajuns pe marginea lacului Vidraru. Am ales ca loc de campare o pajiște de lângă Cabana Cumpăna, unde malul este ceva mai jos. Găsiți locuri bune de campare în mai multe zone de pe marginea lacului, dar, dacă apa e scăzută, malul este cam înalt și nu poți băga caiacul în apă.

Înainte de a face orice altceva, am dat caiacul jos de pe Multivan și l‑am verificat. Am constatat super încântați că totul era în regulă. Suporții și chingile făcuseră treabă bună!
Caiacul pe care l‑am ales este un model Sundolphin de 4m, de la Mare Sailing, pentru trei persoane, cu 2 padele – tip on top tandem. Este fix ceea ce trebuie pentru doi adulți și un copil. Are incluse scaune reglabile cu spătare înalte, spații pentru depozitare perfect izolate, sistem de autodrenaj și bretele ajustabile pentru picioare. Foarte bine gândit, după cum s‑a dovedit a doua zi când l‑am pus la treabă.

Am intrat repede în atmosfera de camping, pe care o râvneam de ceva timp. Am aprins focul și am pregătit cina. Am încheiat cu un pahar de vin lângă foc, sub clar de lună și în spectacolul celor câteva mii de stele de deasupra noastră.

Multivan‑ul, gândit și pentru astfel de experiențe, nu numai pentru simplul transport a 6 pasageri (plus șoferul), a fost dormitorul nostru. Am întins bancheta, am scos pernele și pilota și, în câteva clipe, totul a fost gata pentru somn. Am dormit destul de confortabil, un pic înghesuiți din cauza lui Yannis, care era cu mâinile și picioarele peste noi; dar așa doarme el.


Tura cu caiacul.

Vezi locul pe hartă

Dimineața a fost perfectă! Prima imagine pe care am văzut‑o când am deschis ochii arăta cam așa: cer albastru, niște norișori albi, de vată de zahăr, soare cald și o pajiște întinsă. Am contemplat imaginea asta și ne‑am impregnat‑o adânc, savurând o cafea caldă și bună, făcută la arzător. Lui Yannis i‑am pregătit cafeaua lui: un ceai cu miere. Am luat, apoi, micul dejun. Din păcate rece, pentru că am uitat să luăm ulei și nu am putut face omletă, dar a compensat, din plin, natura și miracolele ei.

În ceea ce privește caiacul, ne‑am lămurit repede. A fost destul de simplu să‑i facem reglajele și să‑l lansăm la apă. Lacul a fost prietenos cu noi, deși bătea puțin vântul și făcea un pic de val.

Ne‑am tot plimbat din mal în mal, prin cozile lacului; am mai făcut și schimb de locuri, pentru ca fiecare dintre noi să se bucure din plin de această experiență.
Foarte faină distracția! Deși la început ai impresia că se va răsturna, pe parcurs îți dai seama că, dimpotrivă, caiacul este foarte stabil și confortabil. Am revenit după 3 ore la mal. Nu pentru că ne plictisisem, ci pentru că ni se făcuse foame. Mai aveam câte ceva prin traistă, așa că ne‑am pus pe fript cârnați și pregătit un prânz așa cum se cuvine la iarbă verde.

A fost greu să ne mai ridicăm de pe scaune, îndestulați și, oarecum, obosiți de la vâslit. Se cerea un pic de somn. Însă, singura care a profitat a fost Ioana, care s‑a aruncat direct în patul din Multivan. Baieții, eu și Yannis, ne‑am “sacrificat” și ne‑am ocupat de strânsul bagajelor.


Barajul Vidraru.

Vezi locul pe hartă

La întoarcerea spre casă, am oprit la Barajul Vidraru, să urcăm la Prometeu (Monumentul Electricității). A fost curiozitatea lui Yannis această statuie, o văzuse când venisem și ne‑a tot întrebat despre ea. I‑am povestit câte ceva și am urcat să o vadă. Pe lângă statuie, sus ne aștepta un peisaj extraordinar: lacul și barajul, în toată splendoarea lor.


Cetatea Poenari.

Vezi locul pe hartă

Imediat după baraj, se poate zări pe‑un vârf de stâncă, Cetatea Poenari. De la început am avut în plan să o vizităm. Acum, nu știam dacă și vremea ne va lăsa și dacă pe noi ne țin picioarele să urcăm 1400 de trepte. Eu și Yannis ne‑am ambiționat și am urcat. Inițial nu a vrut, dar când i‑am povestit că a fost a lui Vlat Țepes, nu a mai stat pe gânduri. Nu a mers aceeași tactică și în cazul Ioanei, mai ales că ea o mai vizitase. Am urcat până la cetate, unde am avut parte de o priveliște, realmente strategică. De acolo, de sus, se vede tot; orice drum din orice direcție.

Istoria cetății începe pe vremea lui Negru Vodă, când a fost construit un singur turn. Mai târziu, Vlad Țepes a dezvoltat construcția în scop de refugiu și punct de observație, adăugându‑i‑se turnuri, ziduri și dependințe. Cetatea Poenari a fost reședința secundară a lui Vlad Țepes, fiind construită ca post de fortăreață, în vremea războaielor cu otomanii. Legenda spune că, Vlad Țepeș, fiind urmărit de turci, a scăpat refugiindu‑se în această cetate, după ce a potcovit caii cu potcoavele invers, cu fața în spate, derutându‑și astfel urmăritorii.

Atenție! Se pare că sunt urși în zonă! Nu lăsați mâncare pe traseul până la cetate, iar când urcați și coborâți, luați o piatră cu care să bateți în barele de la scări. Se sperie orice animal care este în zonă.

După 1400 de trepte în sus și 1400 în jos, după vâslit, foc și dormit în mijlocul naturii, ne‑am decis că este, totuși, momentul să ajungem acasă.
La final, am concluzionat unanim că a fost un sfârșit de săptămână așa cum ni‑l doream. Noaptea în care am dormit în natură a fost magică, plimbarea cu caiacul ne‑a hrănit dorința de aventură, iar în urma popasurilor pe care le‑am făcut, am rămas cu o mulțime de povești și legende frumoase.

De ce am plecat cu Multivan.

Cu siguranță, sunt puțini cei care nu au auzit de Bulli. Ei bine, Volkswagen Multivan este varianta din zilele noastre a acestui icon, cel care a transformat călătoriile și experiența de camping într‑un adevărat mod de viață. Și astăzi, acest model, indiferent de generație, continuă să fie asociat cu libertatea și spiritul de aventură.

Așadar, principalul argument al alegerii mele s‑a bazat pe faptul că ne‑am dorit o excursie în care să campăm undeva.

Concluziile privind mașina:

  • E super spațioasă și comodă, atât pentru șofer, cât și pentru pasageri. Noi am fost trei; mai încăpeau, fără probleme, încă trei pasageri;
  • A consumat 8.5 litri la 100 de km, ceea ce nu e mult pentru cât de mare este;
  • Cotierele stânga-dreapta, la toate scaunele, dau un confort sporit, mai ales pe distanțe lungi;
  • E dotată cu tot ce-ți este necesar ca să o transformi în dormitor, peste noapte, și, la nevoie, în spațiu de luat masa: scaunele își schimbă, cu ușurință, poziția; există o masă rabatabilă; are multe spații de depozitare; canapeaua se transformă într-un pat încăpător.

Puteți să testați și voi Volkswagen Multivan, lăsându-vă datele de contact în formularul de mai jos.

Dacă aveți de gând să mergeți pe urmele mele, descărcați de aici track-ul și aplicația.



 

Testează Multivan

Ești de acord să primești, pe viitor, informații cu caracter comercial din partea MIDOCAR?*
Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii.

Latest Instas