Destinație: Berăria subacvatică

A fost identificat cel mai interesant și neobișnuit loc de ieșit la bere: un bar subacvatic unde te oprești, comanzi băutura și apoi continui să explorezi fascinanta lume a apelor.

Pentru această experiență, Șerpașul, împreună cu amicul său Tudor, au parcurs un traseu de 653 km, care a inclus degustări de vin, belșug culinar din mai multe regiuni ale țării, câteva opriri interesante în care au descoperit adevărate minuni ale naturii și, bineînțeles, o doză de adrenalină recomandată pentru fiecare evadare de weekend. Mașina aleasă pentru excursia „ca băieții” a fost Volkswagen Tiguan. Argumentele alegerii vi le oferă chiar Șerpașul, puțin mai jos.

Plecarea.

Mi-am invitat prietenul și partenerul de yachting, Tudor, la o bere. Dar nu a fost vorba despre o seară la terasă, ci despre un weekend la scufundări. Bineînțeles, odată lansată propunerea, a venit și replica: “Cum adică să bem o bere la scufundări? Ne bagă furtunul de aer direct în bere?” 😊

Lucrurile nu stau chiar așa. Însă am să povestesc mai târziu cum e cu băutul de bere la scufundări…

Partea cu bagajele a durat extrem de puțin. Știți și voi, excursiile cu băieții nu implică niciodată prea mult efort când vine vorba de făcut bagaje. Am scos costumul de scuba diving de la naftalină și ne-am pus la drum spre Buzău. Pe traseu, nu am putut rata oprirea la Moara Dacilor, un loc destul de frecventat de noi, unde am luat masa.


Domeniile Panciu.

Vezi locul pe hartă

Am ajuns devreme la prima noastră destinație. Aveam aici totul organizat și rezervat: de la camere, la masa de seară. Așa că nu ne-a rămas decât să ne întindem la vorbă cu oamenii locului și să încercăm să aflăm cât mai multe despre producția de vin. Ca răspuns, am primit un tur al cramelor, acompaniat de povești și degustări de vin. Așa se face că masa de seară a fost, de fapt, o degustare de seară, de nici nu mai țin minte toate denumirile de vin spre care am fost îmbiați. Știu, însă, că am avut mereu pe lângă noi platouri cu brânzeturi, afumături și pâine super bună. Seara s-a incheiat cu amintiri frumoase de la cursele de off-road si dezbateri despre cei mai buni ani de productie din domeniul viticol.


Cascada Putnei.

Vezi locul pe hartă

De dimineață ne-am trezit destul de bine. Vorba cântecului: “Bun îi vinul ghiurghiuliu”. Ne-am aruncat bagajele în mașină și am pornit spre următoarea destinație: Cascada Putnei.

Toată lumea asociază Putna cu mănăstirea de la Putna. Cascada este pe râul Putna, fără nicio legătură cu mănăstirea din Bucovina. Este un monumet al naturii, atestat în 1973, care se află într-o arie protejată. Marele ei farmec este să o vezi după o perioadă ploioasă… atunci este într-adevăr impresionantă prin forța pe care apa o capătă atunci când are un volum mare!

Apa cade într-un lac de 12 m adâncime și, dacă nu ai probleme cu temperatura mai scăzută, poți face și o baie cu adevărat răcoritoare aici.


Picnic.

Vezi locul pe hartă

Când am plecat de la Domeniile Panciu, am mai luat cu noi câteva merinde pentru că ne propusesem să căutăm un loc bun de picnic. Spre Târgu Secuiesc, pe un drum superb, proaspăt asfaltat și plin de serpentine, începuse deja să ne ni se facă foame. Nu mai era mult până să plouă, așa am decis să oprim. Ajunși la trecătoarea din vârf, am cotit-o pe un drum forestier care părea mai abordabil și am ajuns chiar în vârful Golul Lepşei.

Cam de aici începe drumul sondelor care taie munții Vrancei către monumentul Obârșia Mioriței și Fântâna Regelui. Superb locul, vedeai până la Oituz. Drumul până la loc e ok, cu un pic de atenție merge fără nicio problemă chiar și dacă e ud.

Regimul comunist a investit în realizarea acestui drum de piatră, care este, să zicem, o Transalpina în miniatură a Carpaților de Curbură.


Lacul Sfânta Ana.

Vezi locul pe hartă

Aici am ajuns pe o ploaie de am zis că nici nu ne dăm jos din mașină. Dar, ca prin miracol, cum am parcat mașina, s-a oprit și ploaia… deeehh, după sufletul omului. Am mai vizitat Lacul Sfanta Ana cu ceva ani in urma, cand am participat la un proiect de cartografiere a adancimii apei. Mi-am adus aminte acum de tabăra de lângă lac și ce frumos era seara când se oglindea cerul pe luciul apei.

Este singurul lac vulcanic din România, așezat pe fundul craterului unui vulcan stins, denumit Ciomatu Mare (în maghiară Nagy-Csomád). Este, de altfel, și locul celei mai recente erupții vulcanice din zona Carpaților și din Europa de Est.

Am aflat și un lucru grozav cu prilejul acestei opriri: localnicii știu că “dacă emanațiile din fisuri pișcă la nas, atunci e semn de furtună, iar dacă nu, ziua va fi însorită, tocmai potrivită pentru drumeții”. Fenomenul are o explicație științifică. În munte, se desfășoară încă o activitate post-vulcanică, sensibilă la orice schimbare a presiunii atmosferice. Când presiunea atmosferică scade, gazele, precum bioxidul de carbon și sulful, urcă spre suprafață și inundă fisurile cu un miros înțepător, semn că vine ploaia.


Pensiunea Gaál Kúria.

Vezi locul pe hartă

Spre finalul zilei, am ajuns la pensiunea din Dalnic, unde ne așteptau gazdele cu un gulaș adevărat. După ce am comandat câte două porții de fiecare, am descoperit că la pensiune era și o mini cramă cu vinuri Purcari. Un vis!

De dimineață, ne-am trezit pe rând, dar am băut cafeaua împreună cu Tudor. Foarte făină pensiunea! E acel loc în care îți dorești să te retragi și să scrii o carte. O casă ce a aparținut unui pictor maghiar din perioada interbelică, recondițonată și amenajată cu multă grijă pentru a păstra intact aerul boem al vremii.

Am luat un mic dejun copios și am mai stat pe terasă la o cafea. Era prea frumos locul să plecăm în grabă!


Scufundări la My Lake.

Vezi locul pe hartă

Lacul artificial “My Lake” este tot în Dalnic, foarte aproape de pensiune. Este construit de prietenul meu Jeno Sabo. Poveste lungă, tot un fel de Tudor, dar nu în ale off-road-ului, ci în ale scufundărilor.

Este un lac cu 9 m adâncime care are și un bar subacvatic. În cadrul centrului dezvoltat de Jeno, au loc mai multe tipuri de activități, inclusiv ședințe terapeutice prin muzică subacvatică. Dar noi ajunsesem până aici special ca să ne comandăm o bere de la barul subacvatic. Așa că ne-am pus costumele de scuba diving și ne-am băgat sub apă să căutăm berăria.😊

Echipamentele au și comunicații subacvatice, ca să poți să comunici sub apă, inclusiv cu barmanul care stă pemanent “la bar”. Tare chestia! Am revenit la suprafață, ne-am luat câte un scaun și ne-am pus pe băut berea tradițională Csiki Sor. La terasă am avut și musafiri – Jeno are în lac foarte mulți pești colorați despre care el spune că sunt dresați: cum intri în apă, vin imediat să le dai ceva de mâncare. Este spectaculos pentru copii să stea pe lângă pești pe care pot să-i mângâie.

Am stat câteva ore bune la lac, timp în care Tudor a încercat și terapia cu muzică subacvatică. Cică așa îți vibrează corpul, de parcă ești la un concert!

Într-un final, am revenit la pensiune, am mâncat și ne-am pornit pe drumul de întoarcere.


Barajul Siriu.

Vezi locul pe hartă

Spre București, am trecut pe la barajul Siriu – este barajul cu cele mai multe viaducte, cel mai spectaculos fiind Stânca Teherău, pentru că e lipită chiar de munte.

Pentru definitivarea barajului s-a lucrat două decenii, până în 1994. A fost construit după o metodă inovatoare pentru vremea respectivă; fără ciment, ci doar cu pământ, piatră, steril și miez de argilă, scopul acestora fiind de a proteja și întări sistemul de rezistență. În contact cu apa, argila uscată își mărește volumul și devine impermeabilă.

Barajul a determinat formarea unui lac de o frumusețe rară, ce îi poartă numele: Siriu.


Magazinul cu Pleșcoi.

Vezi locul pe hartă

După ce am trecut în județul Buzău, deși inițial programasem ruta prin altă parte, mi-am adus aminte de un magazin care are producție proprie de cârnați Pleșcoi. Clar am schimbat ruta spre el, că tot la București ajungeam, mai devreme sau mai târziu.

Sunt acei Pleșcoi nu foarte iuți și nici foarte afumați. Îi găsești numai acolo, la acest magazin. Tudor a tot gustat din ei până a dovedit jumate din pungă, de unul singur.

Avea doamna de acolo și pâine din aia de casă și mai multe preparate care ne făceau cu ochiul. Ne-am rezumat, însă, doar la Pleșcoi, că doar de atâta mai aveam cash la noi.

De ce am plecat cu Tiguan.

Pentru că traseul nu a fost deloc lung, și nici dificil, puteam opta pentru aproape orice tip de model. Am zis sa luăm Tiguan, pentru că nu-mi era foarte clar unde să plasez mașina asta în familia modelelor Volkswagen.

Concluzii:

  • Prima și cea mai relevantă: Tiguan este un Touareg mai mic, dar cu atitudine de T-Roc. Se și poziționează, ca dimensiune, între aceste două modele.
  • Interior foarte spațios și confortabil. Tudor mai că a adormit în timp ce testam ergonomia scaunelor.
  • E flexibil și fâșneț. Aproape că nu-ți dai seama că ești la volanul unui SUV.
  • Consum super bun: in jur 5.7, la final.
  • E bine și inteligent tehnologizat. Are sistemele de asistență care-ți pot face viața mult mai ușoară pe șosea.
  • Poziția șoferului e reconfortantă și îți inspiră încredere. Fix cum ar trebui să te simți la volanul unui model SUV.

Puteți să testați și voi Volkswagen Tiguan, lăsându-vă datele de contact în formularul de mai jos.

Dacă aveți de gând să mergeți pe urmele mele, descărcați de aici track-ul și aplicația.



 

Testează Tiguan

Ești de acord să primești, pe viitor, informații cu caracter comercial din partea MIDOCAR?*
Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii.

Latest Instas