Escaladă și trekking. Chei, văi și prăpăstii.

Când vrei să fugi de tot ce înseamnă citadin, nu contează întotdeauna destinația. Uneori, mai importante sunt activitățile pe care îți propui să le ai în cele două zile libere, la final de săptămână.

Zonele mai puțin turistice, aerul de munte și joaca se pot dovedi o variantă surprinzătoare în pofida unui city break, ce vine la pachet cu hotel abundând de confort și mese în locuri faimoase.

Vă invităm să încercați escalada, trekkingul, dar și coborârea prin rostogolire sau cea pe balustradă, ca pe tobogan! Cei 440 km, ce compun traseul pe care vi-l propunem, au fost parcurși cu Volkswagen T-Roc, un SUV de dimensiuni reduse, adaptat mediului urban, dar care demonstrează abilități și pe drumurile din afara orașului.

Plecarea de vineri.

Când eu și Yannis ne-am gândit să mergem la escaladă, Ioana a răspuns scurt: “Bine!” În traducere, “mergeți voi, eu zic pas!”.

Zis și făcut. Am strâns bagajele, am luat de toate pentru camping, am pus hamurile, o coardă de 100 m și am fost gata de aventură. Am plecat către Predeal să-l iau și pe Yannis, care era în vacanță la bunica lui (Mica).


Pensiunea Doripesco.

Vezi locul pe hartă

După Predeal, de unde mi-am recuperat partenerul de drum și de escaladă, am pornit către Postăvaru, mai exact Cheile Râșnoavei.

Am ajuns devreme la pensiunea unde ne propusesem să înnoptăm, aceasta fiind exact la intrarea în chei. Aflasem că aici se gătește foarte bine pește, așa că Yannis a zis clar că și la micul dejun el mănâncă tot pește 😊 Și așa a și făcut!


Via Ferrata.

Vezi locul pe hartă

Dimineața nu a fost una prea lungă. După micul dejun, cât ai clipi, am ajuns în chei, la escaladă. Am mers împreună cu un ghid, pentru că nu mai știam dacă s-a modificat traseul față de cum îl știam înainate. Ne-am echipat și ne-am pus repede pe urcat.

Fain! Fain! Este un traseu ușurel pentru adulți, dar pe Yannis, în vreo 2 locuri, l-am mai tras nițel, pentru că nu ajungea la scăriță.

Pentru cei care nu au experiență de escaladă, dar vor să încerce, traseele de Via Ferrata sunt foarte potrivite. Am stat cam 3 ore pe traseu, dar nu am avut deloc un ritm alert; ne-am odihnit și am făcut destul de multe fotografii.

Doritorilor le recomand să-i contacteze pe cei din Râșnov care au și echipamente, și experiență pentru acest traseu.

Via Ferrata este denumirea acestor tipuri de traseu de escaladă. Termenul de ”Via Ferrata” vine din limba italiană și, într-o traducere mot-à-mot înseamnă „drum de fier”. Traseele de Via Ferrata sunt trasee montane, similare traseelor de alpinism, prevăzute pe întreaga lor lungime cu structuri metalice: piroane, scoabe (trepte de fier), șufe metalice, pitoane, poduri suspendate etc.. Aceste echipamente permit persoanelor mai puțin experimentate în domeniul alpinismului să parcurgă trasee similare celor de alpinism, beneficiind de un grad de siguranță foarte ridicat.


Cheile Râșnoavei.

Vezi locul pe hartă

După ce ne-am potolit cu escalada, Yannis a zis, spre surprinderea mea: “Mi-e foame!”. Când auzi așa ceva de la puștiul tău, nu mai stai pe gânduri, pregăteșți ce ai, să nu pierzi cumva momentul/că poți să pierzi momentul! 😊 Așa că ne-am dus un pic în chei, la peretele de rapel, și am scos accesoriile de camping. Aveam provizii la noi, conserve cu supă și carne de porc. A ieșit un picnit perfect!

Acolo unde am luat masa este un perete unde se învață coborârea în rapel și se face inițiere în alpinism. Chiar erau grupuri de copii care exersau.


Castelul Bran.

Vezi locul pe hartă

Am plecat din chei, dar era încă foarte devreme. I-am propus lui Yannis să mergem la Castelul Bran. Da, îl mai văzuse de 4 ori până atunci, însă nu a rezistat când i-am propus să coborâm de-a dura dealul din spatele castelului, așa cum făcea Mărgelatu în film.

Am revizitat Castelul Bran, iar Yannis a coborât dealul (de mai multe ori) în tumbe și de-a rostogolul.

Chiar dacă îl vizitezi de zeci de ori, Castelul Bran ți se înfățișează la fel de fermecător, de fiecare dată. Încărcat de multă istorie, este înălțat pe locul unei cetăți din lemn ce se presupune că ar fi fost construită în jurul anului 1220, de cavalerii teutoni. Tot aici a locuit și Regina Maria a României, începând cu 1920.


Peștera.

Vezi locul pe hartă

În drum spre a doua noapte de cazare, am ocolit să vedem apusul în localitatea Peștera, cea de lângă Măgura, la poalele masivului Piatra Craiului. Foarte frumos locul, vezi Bucegii, Făgărașii și Piatra Craiului.

Peștera se află la o altitudine de 1200 de metri. Toată zona abundă de pitoresc datorită caselor tradiționale de munte și ulițelor șerpuitoare.

Șoseaua străbate un loc cu așezări răzlețe, astfel încât ai ocazia să vezi o panoramă de excepție. După, începe drumul forestier către Măgura.


Villa Hermani.

Vezi locul pe hartă

Am ajuns aici dintr-o pură întâmplare. Da ce întâmplare fericită!

De când deschizi ușa, te întâmpină o ambianță tipic austriacă. Propietari sunt doi cetățeni nemți care s-au retras aici, în munții din România. El organizează ture de trekking cu turiștii, iar ea se ocupă de pensiune. Nu mică ne-a fost surpriza când am constatat că noi eram singurii români cazați. Restul, suedezi, nemți și cehi.

Când Yannis a început să se joace cu un planor prin curte, care tot ateriza prin copaci și umbreluțe, toată lumea a intrat în jocul lui cu avionul, care s-a transformat într-un liant între popoare 😊. Așa se face că seară am petrecut-o cu toții pe terasă, la o bere austriacă nefiltrată, vorbind în engleză.


Prăpăstiile Zărneștiului.

Vezi locul pe hartă

După un mic dejun austriac, ne-am pornit spre următoarea destinație de escaladă. Prăpăstiile Zărneștiului sunt acel loc în care sigur găsești ceva interesant de făcut. Dacă îți place escalada, sunt trasee cu diferite grade de dificultate, dacă vrei să înveți să te cațeri, există și trasee pentru începători, dacă vrei să te plimbi, poți să ocolești muntele pe potecă.

Dar noi venisem pentru coborâre în rapel, așa că Yannis s-a apucat să caute un perete. Tot ce alegea era cu grad de dificultate 10+. M-am gândit că e clar, a făcut ieri Via Ferrata și acum se crede “micul alpinist”. Într-un sfârșit am găsit peretele potrivit pentru rapel și am băgat și o tură scurtă de trekking.

Prăpăstiile Zărneștiului, cu formațiuni de tip chei, sunt străbătute de valea Râului Mare. Au o lungime de aproximativ 2 km, iar pereții verticali, sau chiar aplecați peste albia râului, au înălțimi ce depășesc în unele locuri 200 de metri.


Cetatea Râșnov.

Vezi locul pe hartă

În drumul de întoarcere spre casă, ne-am oprit și la Cetatea Râșnov. O mai vizitasem amândoi, dar nu urcasem cu funicularul până acum. În plus, Yannis s-a gândit că poate mai găsește un deal ca la Bran, pe care să-l coboare prin rostogolire.

Odată ajunși sus, la cetate, ne-am lăsat vrăjiți, o vreme, de priveliștea ce se așternea sub ochii noștri; se vedea incredibil de frumos peste oraș!

Apoi, ne-am orientat atenția către istoria locului. I-am povestit lui Yannis despre cea mai veche porțiune a cetății, care datează din perioada cavalerilor teutoni, 1211-1225, ce avea ca destinație protejarea drumului comercial care trecea prin trecătoarea Branului.

La întoarcere, am căutat un deal pentru coborâre prin rostogolire, dar nu am găsit. În schimb, am descoperit scări cu mână curentă. Amândoi am coborât ca pe tobogan pe balustrada scărilor. Aproape la fel de distractiv precum rostogolirea de la Bran!


Poiana Brașov.

Vezi locul pe hartă

Drumul spre București a fost și cu popas în Poiana Brașov, la terasa noastră preferată, Rossignol. Aici, iarna, ne place să bem un vin fiert după o tură pe pârtie. Acolo am băut o ciocolată caldă și am mâncat pizza: un meniu, firește, pe placul lui Yannis.

De ce am plecat cu T-Roc.

Am plecat la munte, cu fii-miu. Așa că m-am gândit că excursia asta ar fi potrivit să o facem cu un SUV. Dar, pentru că eram doar noi doi, nu aveam nevoie de excesiv de mult spațiu. T-Roc este un SUV de dimensiuni medii, mai mic decât Tiguan, dar mai mare decât T-Cross. Așadar el a ieșit câștigător în dezbaterea privind alegerea modelului Volkswagen pentru weekend-ul la escalada.

Ce am descoperit în plus:

  • Toate bagajele, inclusiv echipamentul și accesoriile pentru cățărări, au încăput în portbagaj, bancheta din spate rămânând liberă.
  • În drum spre Predeal, am ocolit un pic pe la niște sensuri giratorii să-l văd cum stă pe viraj scurt. Impecabil!
  • Nu exagerez deloc când spun că are la interior exact ce-ți trebuie; e foarte ergonomic, iar funcțiile cele mai folosite sunt la îndemâna șoferului.
  • Nu am întâmpinat nicio problemă pe drumul forestier până în Cheile Râșnoavei sau pe cel către Măgura, unde nu puține au fost șleaurile sau pietrele ce puteau să lovească în scut sau în bară. Și la parcare l-am provocat puțin – l-am cățărat în 3 roți fără bătăi de cap, garda la sol fiind destul de ridicată.
  • În Bran, garda la sol ridicată s-a dovedit, din nou, de mare ajutor. Am găsit destul de repede loc de parcare pe o străduță neasfaltată. E drep, aici și dimensiunile lui medii au fost de mare ajutor.
  • Pe drumul spre Poiana Brașov, dinspre Râșnov, știam că sunt ceva serpentine pe la urcare și eram curios cum se comportă. Așa că am așteptat să fie drumul mai liber și l-am solicitat puțin. Motorul este gândit pentru consum. Dacă o accelerezi pe serpentine, se comportă foarte bine la peste 2000 de rot/min (ture). Deci consumă un pic mai mult. Dar, fiind o mașină ușurică, nu dă semne că pierde cuplul.

Puteți să testați și voi Volkswagen T-Roc, lăsându-vă datele de contact în formularul de mai jos.

Dacă aveți de gând să mergeți pe urmele mele, descărcați de aici track-ul și aplicația.



 

Testează T-Roc

Ești de acord să primești, pe viitor, informații cu caracter comercial din partea MIDOCAR?*
Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii.

Latest Instas